Reforma in sanatate


Stiti cu totii ce ne paste daca se adopta “reforma” din sanatate propusa de marinar. Ati vazut cum l-a dat jos, ca pe o masea stricata pe d-l Arafat.

In acelasi timp, pe blogul lui Constantin Gheorghe – http://constantingheorghe.blogspot.com/ – am gasit o propunere de reforma extrem de pertinenta pe care o sustin fara rezerve si o preiau, fara nici un comentariu:

Asta, ca să nu ziceţi că doar critic. Uite cum văd eu lucrurile cu “reforma din sănătate”. Dacă tot e să se introducă “pachetul minim”, atunci şi contribuţia la sănătate să fie plafonată. Ce depăşeşte plafonul pentru pachetul de bază, pentru cei care au salarii cât de cât decente, şi-şi permit, să fie disponibile două-trei tipuri de asigurări complementare, administrate privat. Nu văd de ce ar fi aşa o problemă coexistenţa celor două tipuri de asigurări. Sumele investite în această asigurare, precum şi cele pentru pensii private, să fie deductibile. Asta implică revenirea la impozitul global şi progresiv.

Spitalele publice rămân spitale publice. Cei care au doar pachetul de bază se pot îngriji numai în sistemul public. Celor cu asigurări opţionale li se permite accesul şi în sistemul spitalelor private. Medicina de urgenţă revine doar în sarcina sistemului public. Statul va investi în cele opt mari spitale regionale de urgenţă, care să rezolve, contra cost, şi cazurile care depăşesc spitalele private. Banii nu trebuie să curgă doar într-un singur sens, de la stat la privaţi.
Problema celor care nu au bani de asigurare, latura redistributivă, de solidaritate, a sistemului. Se introduce un impozit, Contribuţia Socială Generalizată, pe care să-l plătească toată lumea care are un venit. Şi cel care are pensia aia de 350 de lei pe lună poate da un leu pentru sănătatea lui! Pentru cei angajaţi CGS trebuie să reunească contribuţia la pensia publică, la pachetul de bază, şomajul şi componenta de solidaritate. Şi ea va fi, evident, mai mică decât cele plătite în acest moment. Cu banii rămaşi să fie stimulaţi să-şi cumpere asigurări private, vezi mai sus.
Din fondul de solidaritate se plăteşte pachetul de bază tuturor cetăţenilor care nu-l pot cumpăra, gen copii, persoane fără venit, studenţi, etc. Nimeni nu va mai fi exceptat de la plata asigurărilor, indiferent de motiv. Din fondul de solidaritate se plătesc programele naţionale, gen diabet, cancer, HIV-SIDA, TBC, dar şi acele intervenţii care nu sunt incluse în pachetul de bază şi sunt vitale pentru viaţa pacientului fără asigurare complementară. Cei care au venituri, dar nu-şi cumpără asigurare suplimentară îşi plătesc singuri aceste intervenţii. Contribuţia se poate indexa cu cel mult inflaţia, şi nu poate creşte decât în cazuri bine definite, şi doar prin lege aprobată de Parlament.
Nu am date pentru a spune că trebuie să rămână Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, sau ea să fie spartă în opt entităţi. Dar ele trebuie să rămână publice. Din ecuaţia banilor să fie excluse Ministerul de Finanţe şi ANAF. Să se construiască un sistem de decontări reciproce între casele publice şi cele private. Casele publice să fie administrate tripartit, sau mai bine zis de contributori: asiguraţi, patronat, sindicate.
Vi se pare că bat câmpii?
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: