Sight & Sound


In primavara anului 1932, British Film Institute a lansat o revista care s-a dorit sa fie un element important in educarea tinerilor si a publicului britanic in arta cinematografului. Revista, numita Sight & Sound, a aparut continuu, aparitia ei nefiind intrerupta nici de razboiul mondial si de bombardamentele germane.Pana in 1990 revista a fost trimestriala. Din mai 1991 a devenit lunara. Cred ca, alaturi de Cahiers de Cinema, este una dintre cele mai importante reviste de cinema din lume. Atat prin calitatea articolelor, continutul acestora, modul in care este realizata.

http://sightandsounddigital.bfi.org.uk/custompages/SightAndSound/subscribe2.aspxsight

Advertisements

Am revenit


Am de gand sa redeschid blogul. L-am neglijat atata timp si, cred, de astazi il redeschid. O sa am cateva teme de care am sa ma ocup. In fapt 4:

  1. Amintiri;
  2. Cinema – istorie a cinematografului in recomandari;
  3. SF;
  4. Actualitate.

Cand ma refer la amintiri vreau sa spun c-am sa ma apuc sa-mi scriu memoriile, plecand de la ceea ce am scris despre mama, Dumnezeu s-o odihneasca, acum 6 luni si de la cele pe care le-am trait, fie inainte de 1990, fie dupa, asa cum mi le reamintesc eu.

Sper ca, acum, voi reusi sa adun mai multi cititori. Si mai sper sa merite.

Mama


În 1951, o tânără domnișoară, în vârstă de 20 de ani, cunoaște un tânăr domn, în vârsta de 30 de ani. Și se îndrăgostește de el. Exista, însă, o mica problemă. Tânăra domnișoară era creștin-ortodoxă, tânărul domn evreu.
În 1955 tânăra suferă un accident de muncă, cade de pe o schelă și-și fracturează bazinul în mai multe locuri și călcâiele ambelor picioare…
După 5 ani de la momentul în care-l cunoscuse pe tânărul evreu, pe 30 iunie 1956, la cafeneaua Cafe-de-le-Paix, în Calea Victoriei, cei doi se căsătoresc. Puteau să n-o facă. Dar domnișoara îl iubea, domnul o iubea, la rândul lui. Dragostea învinge.
Nu știu câtă bucurie a adus această căsătorie apropiaților domnișoarei. Nu cred că foarte multă. S-a vorbit și despre dezmoștenire… Astăzi, încă, drepturile ce I se cuveneau nu i-au revenit. Suntem în 2015. La anul se împlinesc 60 de ani. În fine.
În timpul “Revoluției de la Budapesta” s-au trezit, în casă, cu sectoristul de la miliție care le striga că au să vadă ei, jidanii, că se termină cu comunismul și-au să plătească.
În 1964 li se naște singurul copil.
În 1968 evreul era economist principal la TCIAZ București.În urma unui control pe șantierele trustului, a rezultat o lipsă în materialele de construcție. Secretarul de partid și unul dintre ingineri afirmă că delapidarea a fost făcută de evreul de la contabilitate. Evreul este arestat și condamnat la inchisoare. Doamna rămâne singură cu un copil în vârstă de 3 ani și jumătate… Avea 37 de ani.
În 1970 doamna suferă un teribil accident de circulație, cu un grav traumatism cranio-cerebral. (Fiul a aflat, în această primăvară, ca mama lui a avut craniul spart in 2 jumătăți). Și supraviețuiește. Avea un copil de crescut. Copilul de abia începuse școala de 2 săptămâni.
Soțul este eliberat în august 1972. Revine acasa și suferă un accident vascular-cerebral și o semi-pareză pe partea dreapta a corpului, semi-pareză din care se reface în câteva luni, dar rămâne pensionar pe caz de boală. Doamna muncește. Muncea, de altfel, din 1949. A muncit din greu, pe santier, 37 de ani. Trebuia să crească copilul minor și să-și îngrijească și soțul pensionar, cu o pensie de mizerie, și bolnav.
În 1974 doamna suferă un accident de munca și-și arde mainile. Cu bandaje pe mâini se chinuie și merge la serviciu. Cineva trebuia sa aduca bani acasă.
În 1977 soțul suferă un al doilea accident vascular-cerebral și rămâne cu pareză pe partea dreaptă. Și moare, pe 8 august 1978, după un al treilea accident vascular. Doamna rămâne singură, cu un copil de 14 ani, de abia intrat la liceu.
Și muncește din greu pentru a reuși. Fiul termină liceul și, cum era olimpic la istorie, încearcă să se înscrie la facultatea de drept. Era 1983. Această facultate era, pentru comuniști, o facultate politică, iar înscrierea se făcea înainte de susținerea bacalaureatului, printr-o declarație care cerea să nu ai nici rude în străinătate și nici ca cineva dintre rudele apropiate să fi facut închisoare. Toată familia fostului soț era în Israel din 1950. Nici măcar ea, femeia, n-o cunoscuse. Fiul cu atât mai puțin. Iar tatăl murise cu 4 ani și 10 luni înainte. Și facuse si închisoare pentru nimic. N-a contat. Dosarul fiului a fost respins. Iar acesta n-a putut intra la facultate, era extrem de greu să schimbe și să se apuce să învețe altceva…
Fiul i-a plecat în armată, la Iași. Lunar, cu trenul, călătorind noaptea, prin frig sau arșița, s-a dus la Iași să-i ducă copilului ceva bun de mâncare, o mica alinare. Așa cum se dusese lunar la soțul ei închis la Ajud, cu ani în urmă.
Apoi, după ce fiul s-a întors din armată, în 1985 și s-a angajat,a mai muncit un an și, în 1986, s-a pensionat. Muncise 37 de ani și 4 luni.
Din păcate suferința pricinuită de accidental teribil din 1970 nu s-a vindecat și i-a pricinuit și mai multă suferință în ultimii ani de viața.
Cu toate astea, în final, faptul ca fiul sau a reușit să termine facultatea, că a reușit în viață, că s-a căsătorit, a avut un copil l-a rândul lui, copil (nepot) care a absolvit facultatea în acest an și că s-a angajat la un loc de muncă bun, i-a adus, sper, puțină alinare.
Niciodată nu s-a recăsătorit. I-a rămas fidelă soțului evreu, pe care l-a iubit, începând de la 21 de ani, de când l-a cunoscut si pana in ultima zi a vietii. Trecand prin anii in care a fost inchis, in anii in care a foist bolnav si neputincios si dupa ce a murit. A trăit singură de la 47 de ani și până la 84 de ani. Timp de 37 de ani.
O viață de suferință și chin. Dar și de credință în om.
A fost mama mea, Natalia Camner, născută Ungureanu, căreia nu pot să-I mulțumesc destul pentru dragostea pe care mi-a purtat-o și pentru tot ceea ce a făcut pentru mine. A mers într-o lume mai bună pe 15 august. Dumnezeu s-o odihnească!
Te iubesc mamă. Te voi iubi mereu.

Cand “filozofii” ajung sa creada ca sunt prea destepti


Marele om de “cultura” (la propriu – 150 kg) care este Andrei Plesu ma scoate din hibernare. Acest imens om ne arata cum incepe fascismul si unde se ascunde el. Cititi interviul care i-a aparut in Adevarul. Eu citez.

“Da. Există într-adevăr un frison economic, în Asia de plidă, care deschide calea spre o modificare de balanţă, de dozaj, în lumea care vine. Există, pe de altă parte, o invazie spre Europa.
Mi-aduc aminte de o carte poştală pe care i-a scris-o Emil Cioran lui Noica, cândva,  deci suntem în anii ’70, în care spunea „azi m-am urcat în metrou, la Paris, m-am uitat în jur – eram singurul francez“. De curând mi-a scris un amic că s-a urcat de asemenea în metrou şi era singurul alb de data aceasta. Deci este clar că materia Occidentului  se modifică galopant. Şi, cum spune Neagu Djuvara, există aici un mic sindrom de sinucidere în care asimilăm, asimilăm, până în momentul în care dispărem. Europa însăşi s-a format printr-o invazie barbară, Europa, să nu uităm, are la temelia ei o combinaţie între imperiul muribund al Romei şi prospeţimea devastatoare a unor triburi fără portret. Noi suntem urmaşii acestui amestec. Deci, în principiu, asemenea năvăliri nu sunt neapărat malefice. Dar devin malefice dacă ele sunt agresive, dacă ele vor să modifice o identitate şi să impună o alta, dacă sunt destructive faţă de ceea ce găsesc. Problema pe care noi o avem este că noi am produs o ideologie care ne împiedică să funcţionăm raţional în această nouă situaţie – ideologia corectitudinii politice. Noi nu mai avem voie să ţinem la un discurs identitar, fiindcă este urât, este discriminatoriu. Noi trebuie să dispărem surâzând.”

http://adevarul.ro/news/societate/interviu-eveniment-partea-ii-a-andrei-plesu-problema-e-vorbesc–romanii-intalnesc-bere-video-1_511d1a64344a7821183dd82c/index.html

Observati apropierea ideatica – Cioran, Noica, Plesu..sa nu-l uitam pe Eliade sau pe Liiceanu. ce-i leaga pe ei? Pai, se pare, legionarismul.

Daca suntem de partea Marii Britanii inseamna ca suntem aliatii Rusiei?


In aceasta dimineata am deschis International Herald Tribune si am gasit, sub semnatura Melissei Eddy un articol extrem de interesant:

Contrasting Visions of the European Union’s Future

“Speaking before a foreign policy conference in Berlin, William Hague, the British foreign secretary, painted a “less is more” vision of a bloc strong on trade, but with more power returned to national parliaments of the 27 member states.”

“That contrasted sharply with the remarks of his German counterpart, Guido Westerwelle, who said in a speech to the gathering, organized by the Körber-Stiftung Foundation, that the ultimate goal of ongoing E.U. reforms “must one day be a political union.””

Ma-ntreb, acum, daca faptul ca eu sunt, in acest moment in care ma aflu in Germania si cand privesc in jur, de acord cu britanicii si punctul lor de vedere, daca asta ma situeaza in tabara rusa? Nu de alta, dar discutiile despre vest, am avut o astfel de discutie chiar saptamana trecuta cu Semanticus, sunt, la noi, discutii despre lucruri care nu exista, sau sunt cu totul altfel decat ceea ce se stie pe meleagurile dambovitene. Cititi, restul, singuri:

http://www.nytimes.com/2012/10/24/world/europe/contrasting-visions-of-the-european-unions-future.html?_r=0

UE si democratia – Dovada ca totul e o parodie de 2 lei


Dragii mei, asa cum v-am spus, am trimis un mesaj comisiei europene referitor la interventia brutala a procuraturii in procesul electoral, respectiv la preluarea listelor electorale de catre procurori si, cum aceste liste sunt in proportie de 90% listele celor care au votat da,….. Raspunul l-am primit astazi si este in limba romana. Am sa va poistez raspunsul si, imediat dupa el, mesajul meu in engleza ca sa intelegeti c-am ajuns de unde-am plecat in 1989, cu aparenta ca acum suntem liberi – adica suntem lasati sa vorbim. Ma-ntreb pana cand. Eu zic sa o lasam balta.
“Stimate domnule Camner,
Vă mulţumim pentru mesajul dumneavoastră, care a fost transmis spre informare serviciilor relevante ale Comisiei Europene, care au luat notă de acesta.
Vă informăm că organizarea referendumurilor şi a alegerilor naţionale, inclusiv validarea acestora, intră în competenţa autorităţilor naţionale.
Sperăm că aceste informaţii vă vor fi de ajutor. Rămânem la dispoziţia dumneavoastră pentru alte întrebări.
Cu deosebită stimă,
Centrul de contact EUROPE DIRECT
Drepturile tale, viitorul tău! Participaţi la consultarea on-line http://ec.europa.eu/justice/opinion/your-rights-your-future/index_ro.htm
Clauza de non-răspundere
De reţinut: Informaţiile furnizate prin intermediul serviciului EUROPE DIRECT nu ne implică din punct de vedere legal.
Dorim să vă adresăm 4 întrebări privind răspunsul primit de curând din partea serviciului Europe Direct. Această anchetă va dura doar 3 minute.
Date: Thursday, 06/09/2012 11:55:05
From: “Sorin Camner”
Subject: [Case_ID: 509672 / 2803667] Prosecutors take votants lists
Dear sirs, I want to be informed if there is any habit in Europe, thru witch after one vote, the prosecutors take from the Election Office the list of the voters, as is happen right now in Romania, knowing that 90% of the voters have had a common position, so there is, right now no vote secret, and they have started to come to the voters house and question them. I am afraid that this means anti democratic attitude. I lived for 25 years in communism and I thought that such things will never happen again. I am afraid that tomorrow morning someone will come and arrest me. My father was Jew. He was taken from home and arrested in 1940, in 1968. I hope I will not suffer such aggression. I hope that Europe is free, that my political views are free and I am not forced to have other ideas than the ones I have, that Big Brother is not coming back on Romanian streets. Please, protect us. We believed in you and in liberty. People were killed for freedom in Romania. Please protect us.
Thank you very much.
Sorin Camner “

UE si interventia procuraturii in procesul electoral – am scris si am cerut ajutor.


Am scris UE. Nu mi se pare normal ca procuratura sa ridice liste electorale. Nu mi se pare normal ca procuratura sa ancheteze ce am votat eu. Mi se pare chiar ilegal, Nu mi se pare normal sa se deconspire secretul votului – dar asta s-a facut prin boicot, noi cei care-am mers la vot suntem tinta atacurilor. Nu cred ca UE este un nou URSS si nu vreau sa cred asta. Drept pentru care am scris UE. Am anuntat ca procurorii au ridicat listele celor prezenti la vot si ca, in conditiile in care cca 90% din votanti au ales o singura directie, noi toti ne simtim in pericol. Am intrebat daca exista vre-o lege in UE care sa permita asa ceva. Am spus ca am trait 25 de ani in comunism si ca stiu ce inseamna frica. Ca nu vreau sa-mi mai fie frica, ca au murit oameni in Romania pentru a nu ne mai fi frica. Am spus ca tatal meu, fiind evreu, a fost aresta in 1941 si in 1968. Si am cerut ajutorul UE pentru ca ma simt amenitat. Mi-am dat adresa de acasa si astept raspuns in scris, prin posta:

“Acesta este un mesaj automat.

Vă rugăm nu răspundeţi.Vă mulţumim pentru mesajul transmis. Obţinerea unui răspuns durează în medie trei zile lucrătoare. În cazul întrebărilor complexe sau specifice, răspunsurile pot necesita o perioadă de timp mai lungă.Cu deosebită stimă,Centrul de contact EUROPE DIRECT

no_reply@edcc.ec.europa.eu”

Daca raspunsul pe care-o sa-l primesc va fi unul neconvingator, de genul: ”Stati linistit, n-o sa vi se-ntample nimic daca n-ati incalcat nici o lege”, etc, voi incepe o actiune care sa aiba o singura finalitate – iesirea din UE ca fiind un nou URSS. Cu organizatie infiintata legal, cu tot tacamul. Nu sant membrul nici unui partid. Voi crea organizatia pentru protejarea libertatii. Pentru mine LIBERTATEA este bunul cel mai de pret. Nu salamul, zaharul, sau plasma de pe perete. Nici vacantele in locuri exotice. Copilul meu trebuie sa traiasca liber.